Smarald

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Smarald

Date generale
Formula chimică:	Al₂Be₃Si₆O₁₈, cu ioni de Cr³⁺ şi V.
Clasa mineralului:	silicat ciclic sau inelar
Sistem de cristalizare:	hexagonal
Culoare:	verde de la închis până la verde deschis
Urma:	albă
Duritate:	7,5 - 8
Masa specifică: (g / cm³)	2,6 - 2,8
Luciu:	sticlos
Spărtura:	sidefie
Clivaj:	neclar
Proprieţăţi optice
Indice de refraţie:	ω=1,568-1,602 ε=1,564-1,595
Birefrigenţă:	Δ=0,004-,0,007
Alte caracteristici
Minerale asemănătoare:	Demantoid, Diopsid, Dioptaz, Grosular, Turmalin
Caracterstici deosebite:	incluziuni şi crăpături fine

Smaraldul este un mineral care cristalizează în sistemul hexagonal; culoarea verde este dată de ionii de crom şi vanadiu. Este un alumosilicat de beriliu din grupa pietrelor preţioase. Smaraldul se poate confunda (lucru ce uşurează înşelătoria) cu turmalina, cu dioptazul sau cu sticlele colorate.

Etimologie

Denumirea de „smarald“ provine din latină: smaragdus preluat din greacă: σμάραγδος, smáragdos care o origine mai îndepărtată din limba semită barraqtu („piatră strălucitoare“).

Forme rare

Smaraldul Traps ca o roată cu spiţe provine din Columbia este un cristal unic fără cristale gemene.
Smaraldul Ochi de Pisică

Răspândire

Rocile de asociaţie sunt pegmatitele, granitul, roci sedimentare şi roci metamorfice ca: gnaisuri. Mărimea cristalelelor rareori depăşeşte câţiva centimetri, având frecvent incluziuni de biotită sau alte minerale ce scad valoarea smaraldului. Cantităţi mai importante s-au găsit în Brazilia şi Columbia, mai reduse în sudul Africii, Ural "Valea Habah", Austria şi Norvegia. Cel mai mare smarald din lume (16.300 carate) se află în muzeul Topkapi-Serail din Istanbul.

Istoric

Smarald

Prima oară este menţionat mineralul în Egiptul antic, în secolul al XII-lea î.C., fiind folosit ca piatră preţioasă, obţinându-se din minele de la Sikait şi Sabara, de unde mai târziu furnizează timp de peste o mie de ani şi europenilor smaralde, până când în secolul al XVI-lea spaniolii cuceresc America de Sud. In Asia este cunoscut de perşi, turci şi de dinastia mogulilor din India. In anul 1935 se reuşeşte producerea smaraldului artificial numit Igmerald de firma IG Farben, Bitterfeld Germania.

Utilizare

Cea mai frecventă utilizare a sa este de piatră preţioasă.
Smaraldul are o culoare stabilă; numai la o temperatură de 700-800 °C, îşi schimbă temperatura. Din cauza fisurilor din cristal culoarea devine neuniform repartizată, ceea ce a determinat pe producătorii de giuvaeruri să acopere cristalul cu un strat de răşină sintetică incoloră pentru stabilzarea culorii cristalului.
Smaraldul este frecvent imitat prin smaralde artificiale, turmalina verde, dioptaz sau varietăţi de granat ca: demantoid şi grosular sau sticlă colorată.